Un weekend spontan și un coșmar vegetarian

După un weekend obositor în care ne-am petrecut majoritate timpului căutând cazare (da, știu, idee foarte proastă să pleci aiurea cu mașina într-o sâmbătă sperând că vei putea alege tu locul perfect de cazare!), după ce de la Poiama Mărului (jud Caraș-Severin) am ajuns treptat prin diferite localități, toate pline, aparent, de turiști, după multe telefoane toate având același răspuns: Nu avem locuri, de la munte, la deal, și de la deal la câmpie, ne-am trezit în Deva, unde, ar fi fost culmea să fie altfel, am găsit unde să dormim!

A doua zi, mai obosiți decât în prima (evident că era foarte cald în cameră, că aerul condiționat nu mergea, iar geamul nu avea plasă de tânțari - greșeala a fost că am preferat o cameră la etaj, dar departe de șoseua circulată de tiruri și mult praf, în locul unei camere la etraj inferior, dar cu geam la șosea. Cine s-ar fi gândit ca această camera era cu fața la calea ferată), ne-am pornit la drum spre Timișoara, cam sătui de atâta spontaneitate.

Înainte de Lugoj, am văzut multe mașini parcate lânga faimosul restaurant Ana Lugojana. Cum nu am fost niciodată, ne-am bucurat că am dat peste el, am parcat mașina (evident în soare) și ne-am adăpostit la umbră, așteptând să savurăm ceva bun. Am fost repede întâmpinați, ni s-a pus meniul în brațe, dar, bucuria s-a oprit cam aici. Aparent, Ana Lugojana poate fi numită ”a vegetarian nightmare”, în traducere: nu ai ce mânca. Asta dacă nu optezi pentru cartofi prăjiți, catofi piure, cartofi natur, legume congelate, murături, salată de varză, salată din 1/2 roșie și 1 bucată castravete, sau... ciuperci sote sau ciuperci umplute cu cașcaval. După câteva cuvinte mai puțin prietenoase împărțite cu partenerul despre acest minunat meniu, am ales totuși ciupercile și sălătuca, ce poți greși la ciuperci.. eh, aparent multe.

După 30 de minute de așteptat, timp în care îmi era așa de sete încât a trebuit să fug la mașină să mă hidratez (tocmai când îmi turnam apa pe gâtlejul uscat venise și mult așteptata limonadă), iar după încă tot atât timp, au sosit și ciupercile. 5 la număr, fade, mici de le înfulecai dintr-o singură înghițitură, iar după 5 minute muream de foame. Salata, a se vedea în poză, era la fel de gustoasă și de mare. Adică nu aveam nimic.

Iar la desert, ce puteam să ne luam altceva decât faimoasele clătite Ana Lugojana, care, după cum știți, sunt în scârbosul stil bănățean, adică au albuș de ou din abundență peste o amărâtă clătită cu brânză foarte tare și groasă - mai mult cauciuc, totul fiind pus la cuptor, până ce albușul de ou e rumen. Ce să zic, cui îi place îi place, dar acest indregient odios și dezgustător nu face altceva decât să îți provoace greață și strică tot gustul clătitei, care ar trebui să fie vedeta, în cazul în care aceasta este la rândul ei comestibilă.