Belgrad, cel gri și cel colorat

Cine nu știe încă, Belgrad este foarte aproape de Timișoara, chiar la 3 ore de mers cu mașina. Adică la o aruncătură de băț. Fiind și una din capitalele prin care trece frumoasa Dunăre, ne-am gândit că și metropola trebuie să fie frumoasă (să nu uităm că Belgradul a fost și capitala Iugoslaviei).

După cele câteva ore de mers cu mașina, fără stresul care însoțește condusul în marile orașe, am ajuns la destinație - Belgrad, în zona Zemun, departe de aglomerația marelui oraș, aproape de Dunăre, care a fost și primul loc vizitat. Recomandarea a fost restaurantul pescăresc Saran, pe care l-am și găsit destul de ușor, pe malul apei. Meniu nu chiar veggie friendly, dar te descurci. Concluzia: mâncare foarte bună, pâine excelentă (sau ne-a fost nouă așa de foame?), iar desertul senzațional!

Este prima oară când am mâncat o gulie în salată, nu știu de ce nu m-am gândit la asta până acum...

Mămăligă prăjită la grătar. Încă o rețetă gustoasă și simplă de reprodus.

Ce putea fi acest minunat desert, rece și cremos? O clătită umplută cu o cremă fină de vanilie, înconjutată de un sos aromat de portocale.

Nu mănânc eu prea des dulciuri și prăjituri, dar această clătită merita savurată cu toate simțurile!

După ce ne-am înfruptat, cu burțile pline, ne-am plimbat pe malul Dunării, în afara zonei turistice, aparent.

În Zemun este un turn foarte frumos, cocoțat pe vârful unui deal, de unde poți admira o panoramă superbă.

Cred că această poză s-a strecurat din greșeală aici - obsesia mea de a încerca acest produs de patiserie plin de foi uleioase și brânză: burek.

A doua zi a urmat vizitarea castelul situat în centru, unde era și un muzeu militar.

La sfârșit a trebuit să căutam un loc de masă, ne-am rătăcit cam o oră, dar a meritat până la urmă, când am ajuns la Campi di Fiori, unde ne-am comandat o pizza cu mult spanac și tot soiul de brânzeturi și paste simple cu mozzarella și roșii.

Ar fi bine să mai țin minte numele străzii mult căutate, dar trebuie să consult harta, și sincer, mi-e cam lene acum, Dar promit că voi reveni.

Belgradul mi s-a părut destul de gri și posomorât, dar am fost încântată să descopăt tot felul de străduțe cu detalii colorate, cum ar fi: ziduri pictate în cel mai original fel, mașinuțe vechi în culori trăznite, forme industriale ciudate, pisici care dorm relaxat pe pernele scaunelor din restaurant, înghețată de vânzare peste tot (chiar și fără zahăr!), porumb copt și multe altele.