Alei frumoase formate din mozaicuri de pietricele se iveau unde te așteptai mai puțin.
Terasa dezvălua o privește superbă.
Faianța de iznic se întindea obsedant peste tot, pe fiecare perete și pe fiecare stâlp. Culorile fascinante, formele geometrice și florale îți umpleau ochii de fascinația vremurilor demult apuse.
Culoare te duceau în alte și alte încăperi ale haremului.
Câteva ore mai târziu, epuizați, deshidratați și înfometați, am ieșit glorioși pe porțile palatului, țintă spre primul loc unde să putem mânca. De data aceasta am dat peste un restaurant cam turistic, cu câteva femei care frământau aluat iar apoi coceau lipii, atent plasate în vitrină, pentru a atrage atenția trecătorilor hămesiți. A funcționat de data aceasta!
La desert, ne-am recompesat cu niște suc delicios de rodie, cumpărat direct de pe stradă.
Și evident, cu niște înghețată otomană!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu