Azi a fost frumos, caldut, soare, pomi infloriti, cer senin, adica o zi perfecta de primavara. Perfecta nu numai pentru mine, dar si pentru inca alte milioane de turisti si localnici cu care mi-am intersectat drumurile pe strazile si pietele colorate, aglomerate si pline de viata ale marelui oras. Lume cu treaba, lume cu pungi ticsite de cumparaturi, lume grabita, lume plimbandu-se agale, lume care sta la soare pe scarile cladirilor din Trafalgar Square, lume stransa pe jos si pe sus la Borough Market, lume alergand frenetic in tunelurile/catacombele claustrofobe ale metroului londonez. Lume si iar lume!
Stiind ca va fi o zi foarte lunga ce trebuia sa fie in acelasi timp si productiva, primul lucru ce l-am facut de dimineata a fost sa imi iau un strong latte si un high fiber muffin de la Prêt à Manger, cafenea ce serverste produse naturale, de la cafea, la sanvisuri, snacks, sucuri si evident, baked goods.
Muffin-ul ales cred ca era facut cu faina integrala, partial, tarate, visine, capsuni si era presarat cu o gramada de seminte si fulgi de ovaz. Usor si fructos, foarte bun!
Cu muffin-ul intr-o mana si cafeaua in alta, am urmat Oxford Street, apoi Charing Cross Road spre piata centrala din Covent Garden, locul unde s-a desfasurat faimosul musical My Fair Lady. Nu se putea rata asa ceva!
Aici se poate observa un magazin exclusiv dedicat cupcake-urilor, colorate, frumoase, apetisante de iti lasa gura apa. Descrieri haioase ale ingredientelor era inscriptionate pe hartiute atent decupate. O delectare a tuturor simturilor! Mi-am luat deci un cupcake, asupra caruia m-am decis, cam dupa vreo 5 minute de cugetat foarte adanc si atent. Nu vroiam sa imi iau mai multe, stiam ca le voi devora cu o pofta de lup, asa ca decizia trebuia cantarita cu foarte mare grija. M-am oprit la un cupcake umplut cu caramel sarat si decorat cu butter cream.
A se vedea mai jos aceasta mica opera de arta.
Era cam dulce pentru gustul meu, dar senzatia a fost dumnezeiasca! Acel caramel sarat care se revarsa ca un rau dulce si sarat din aluatul moare, pufos, untos...
Si din nou, me very happy! Probabil de la atat zahar in sange si in creier :P It's all you need, right?
Am trecut un pod (sincer, nu mai stiu care) si ne-am oprit pentru aproximativ o ora la o piata de carti, unde randuri, randuri de carti erau insirate pe mese lungi de lemn.
Zi perfecta pentru a trandavi pe malul Tamisei.
Sau pentru a te relaxa cantand la chitara, pentru turistii curiosi.
Sau pentru a fi privi alaturi de cineva drag cum trec apa si cerul sub si peste multele poduri colorate ale Tamisei.
Tate Modern (recunosc spre marea mea rusine ca am intrat doar sa mergem la toaleta). Dar am promis ca va ramane pe alta zi!
Podurile astea colorate te innebunesc!
Iar ca tot omu, ne-am oprit la Borough Market! Eu am sustinut cu mare fermitate si mandrie ca orice voi lua/manca va fi in numele stiintei, al cercetarii, pentru acest blog!
Dupa cum se vede, era absolut imposibil sa treci indiferent prin aceasta piata. Simturile iti erau bombardate in continuu de toate mirosurile, culorile, formele si texturile posibile! A fost intr-adevar foarte greu sa nu cumperi cateva ceva din orice. Noroc ca entuziasmul mancaciosului este repede taiat de entuziasmul altor cateva sute de pofticiosi care se lovesc de tine din toate partile si imaginea idilica de piata cu delicatese dispare foarte repede.
Pentru cine nu stia, in aceasta piata se poate cumpata prosecco la pahar, daca puteai sa il sorbi destul de repede, inainte sa dea cineva peste tine sa il versi tot.
Dar totusi, painile erau mai interesante, stivuite frumos pentru delectarea trecatorilor.
La fel si branzeturile! Ce frumos ar fi sa pot lua cu mine o rotocoala mare de cheddar si sa o rostogolesc pana acasa! Probabil ca as manca jumatate din ea pana atunci, dar tot ar merita efortul!
La un moment dat a sosit cineva cu o gramada de lazi, pline pline de baghete cu masline si cheddar, crocante, minunate, acoperite din belsug de un strat de malai auriu. Primul meu instinct, evident ca NU de conservare, a fost acela de a ma napusti repede, ca un animal turbat, la ghereta care le vindea. Vanzatoare ma si astepta zambind cu o bagheta in mana, aparent ca imi citise gandurile, sau cel mai probabil era fata mea schimonosita de atata pofta si extaz. Asta se numeste dragoste la prima vedere! Si a doua, si a treia! Sa traiasca carbohidratii! Nu degeaba tot ce e rau pentru tine e asa de bun!
Cu acesta bagheta magica in mana, rontaind de zor, am mai trecut cu indiferenta pe langa diferite magazinase cochete ce vindeau marfa de calitate. Eh, cui ii mai pasa de uleiuri, oteturi, condimente, fructe si legume cand stomacul, creierul si sufletul sunt ocupate cu ceva mult mai important.
La iesirea/intrarea in piata, cocotata sus pe acoperisul unei cladiri era o vaca rosie simpatica, pe care scria: Love Me! Fiind atat de naiva cum deja multa lume stie, m-am bucurat tare mult gandindu-ma ca este un mesaj anti-omorat-animale. Ei da! Sub vaca rosie era un steak house!
Am mai dat o tura pe langa piata, cautam nu-s ce strada.
Ocazie perfecta pentru a fotografia alte cateva bunatati. Am rezistat eroic, nu mi-am luat nimic de aici.
Dar... un muffin cu mere nu a scapat!
Acest muffin simplu a fost de departe cel mai bun mancat pana acum! Era atat de perfect in simplitatea sa: aluat usor, aerat, vanilat, putin dulce, o usoara urma de lamaie care invelea cateva bucati moi, reci si suculente de mar. Deasupra niste fulgi de migdale si zahar vanilat. Perfectiunea intruchipata!
Cu urmele gustului divin dainuind inca in mintea mea bolnava de la atata delectare, am mers inapoi spre hotel.
Dupa cateva ore bune de mers pe jos, talpile picioarelor incepeau sa cedeze deja (mai ales ca alegerea de incaltaminte nu a fost prea geniala). Cred ca acum stiu de ce toti londonezii astia poarta papuci sport comozi si colorati in picioare, ce se potrivesc, evident, ca nuca in perete cu restul hainelor.
Tare s-au bucurat picioarele mele cand am ajuns la hotel (dupa un mic tur de cateva statii cu metroul, off, metroul asta urat, stramt, aglomerat, jegos, vechi). Vreo 1-2 ore mai tarziu, cum picioarele refuzau cu vehementa sa mai incalte acei papuci afurisiti purtati de-a lungul zilei, am ales sa mergem la cel mai apropiat restaurant, adica cel grecesc de dupa colt.
Din pacate singurul fel vegetarian din meniu, pe langa salata greceasca, era o musaca cu vinete. Nu ma asteptam la cine stie ce, dar a fost destul de buna, chiar foarte buna.
Aperitiv si desert din partea casei, asa mai merge!
