Jurnal de joi: procrastinarea e la putere

A trecut o săptămână de când mi-am propus 1. să scriu despre excursia in Belgia, 2. să mă apuc de aplicația mea de suflet, HIIT Timer, iar eu nici nu m-am atins de pozele care zac uitate pe un hard-disk undeva într-un sertar, nici nu am început dezvoltarea aplicației. Ce să zic, nu există nicio scuză, dragi cititori, sunt o leneșă și jumătate! Dar, după ce marți seara mi-am rupt picioarele cu un antrenament pus laolaltă de subsemnata (mi-am dat seama că eroina mea Jillian Michaels e inofensivă față de mine…) folosind un shitty hiit timer descărcat pe telefon, acum, când încă mai simt acea durere oarbă și îngrozitoare numai când stau în scaun, m-am hotărât că este timpul să mă pun pe treabă! No more excuses, no more procrastination, no more wasted time! 

Azi, în timp ce voi încerca să împac și capra (care moare fără yoga zilnică) și varza (care este nevoită să se arunce pe canapea cu laptopul în brațe și să se apuce de lucru), sper să adorm cu conștiința împăcată știind că am făcut tot ce îmi stă în putere pentru ziua ce a trecut. 

Late night update: Între timp e târziu iar eu am reușit să mă țin de cuvânt, a fost o zi reușită până la urmă: am început să învăț Android, am învățat să stau în cap varianta 2, adică tripod headstand, mi-am depășit recordul la cycling, yuhu! Singurul lucru nereușit a fost de fapt salata de la pranz, neîmbunătățită cu roșiile de acasă, nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul de astă-vară, cu toate că am adăugat un avocado delicios și cremos... Trebuie să găsesc alt enhancing ingredient, că altfel va fi vai și amar de masa mea de prânz :o(

12 sfaturi (in?)utile

Ce înseamnă să îți setezi un gol, să mergi până la capăt și să nu te dai bătut? Cum ajungi acolo?

1. Nu există acolo

Unde vrei să ajungi? Cum știi că nu ești acolo deja? Cum știi că acolo nu se schimbă mereu odată cu așteptările tale din ce în ce mai mari? Nu există acolo.

2. Trebuie să fii realist

Nu te aștepta la shimbări colosale peste noapte, nu fii deprimat că visul tău nu devine brusc realitate, fii analitic, fii realist!

3. Așteaptă-te la schimbări mici 

Descompune-ți golul în mici etape de scurtă durată dar tangibile. Setează-ți periodic un nou scop focusat, concentrează-te doar asupra lui, încearcă te îmbunătățești doar pe acea latură și așteaptă-te la schimbări mici.

4. Vei eșua

Așteaptă-te la eșecuri, la sentimente de mizerie și depresie. Fii conștient de ele, nu le nega, alimentează-ți energia de a merge mai departe din ele, pentru că trebuie să continui, indiferent cât de jos te-ai simți. Vei eșua din nou, vei reuși și iar vei eșua.

5. Adaptează-te

Învață din greșeli, analizează-ți acțiunile, comportamentul și reacțiile. Schimbă planul de bătaie, încearcă mici ajustări, verifică noi teorii, pune noi practici. Dacă ceva a funcționat în trecut nu înseamnă că va funcționa mereu, nu intra în rutina succesului sau a mediocrității. Adaptează-te.

6. Fă o pauză

Nu mai fii atât de dur cu tine, recompensează-te, bucură-te de micile ferestre de lumină ale vieții, gândește-te la tine, fă o pauză.

7.  Nu te da bătut niciodată

Ești jos, totul pare să se destrame în negură și dispreț de sine, totul pare să nu mai aibă niciun rost, este timpul să te întrebi de ce ai început în primul rând să mergi pe această cale și unde vrei să ajungi. Nu renunța, chiar dacă vei eșua din nou și din nou și din nou. Nu te da bătut niciodată!

8. Dorește-ți atât de mult ca viața însăși

Diferența între învinși și învingători este faptul că  primii nu renunță niciodată. Dacă nu îți dorești într-adevăr să reușești, dacă nu ții cu toată ființa ta și dorința de a merge mai departe nu este la fel de puternică precum dorința însăși de a trăi, atunci este timpul să fie!

9. Fii optimist

Nu uita de reușite, nu te gândi doar la eșecuri! Fii mereu optimist, fiecare zi este un nou început în care poți să o iei de la capăt! Fii absolut convins că azi va fi totul bine! Fii optimist!

10. Trăiește clipa 

Ce a fost ieri nu contează, ce va fi mâine nu există, azi și clipa de față este tot ceea ce ai! Fă tot posibilul și investește 100% din tine în acum. Trăiește clipa!

11. Nu îți fie teamă să fii unic

Dacă simți că nu te poți integra în mulțime, nu te lăsa influențat de gândurile majorității, celebrează-ți calitățile care te scot în evidență, nu îți fie teamă să fii unic!

12. Distrează-te și simte-te bine

Nu uita să râzi și să glumești. Drumul contează la fel de mult precum destinația, drumul este destinația. Iar un drum parcurs în voie bună este mai ușor și mai puțin anevoios. Nu te lua în serios, nu îi lua pe alții în serios, fii copil, nu uita să te joci, nu uita de micile lucruri din viața ta, de culoare, de lumină, de prieteni. Distrează-te și simte-te bine!

(În paranteză, lista aceasta este doar de amuzament, nu o luați prea în serios, nu vă dau sfaturi de viață, pentru că nu mi-aș permite, observațiile de mai sus vin din propria experiență scurtă și nesemnificativă. It's just for fun! :o) )

Din jurnalele yoga

Pentru pur și simplu mi-a venit să laud puțin yoga.

Nu sunt nici pe departe un yoga-expert, sau yogxpert :o), dar iubesc să o practic cât mai des posibil, zilnic preferabil, am peste tot ascunse saltele de yoga (acasă, la părinți și mereu cu mine în mașină - în caz de urgență - nu am idee ce înseamnă o urgență yoga, dar presupun că e ceva foarte grav, o chestiune de viață și de moarte :o) de unde doar o clasă de yoga mă poate salva!), sunt zeci de poziții pe care încă nu le stăpânesc și zeci pe care nici nu îmi pot imagina că le voi putea stăpâni vreodată. Dar partea frumoasă la yoga este că devii mai bun și mai flexibil în timp, yoga te învață să ai răbdare cu tine, să fii blând cu tine, să te asculți și să te respecți pentru ceea ce ești, pentru ceea ce poți.
Fiecare minut al unei clase de yoga este plăcut și savurat, pentru acele câteva momente timpul și grijile cotidiene par să se dizolve, toată viața aceasta haotică în care încercăm cu disperare să facem ordine în dezordine devine un vis uitat într-o pâclă îndepărtată, existăm doar noi, fiind doar noi înșine. Yoga ne iartă dacă nu suntem în formă în acea zi, dacă suntem somnoroși, dacă nu suntem atât de flexibili precum instructoarea sau persoana de lângă noi, dacă nu ne iese o poziție, dacă nu avem acel corp de invidiat, dacă nu avem acel job perfect, dacă suntem tineri, dacă suntem bătrâni.


Source: Fix.com

Iar ca să fie postarea completă, nu rămâne altceva de făcut decât să vă invit la o clasă de yoga, de la instructoarea mea preferată, Lesley Fightmaster (după cum știți deja, că doar v-am făcut capul calendar în ultima vreme cu toate clasele ei):

Tips and tricks de la Jillian Michaels

În lipsa altei surse de inspirație, cum ar fi rețete noi, recenzii de restaurante (cu toate că sunt în locul ideal pentru așa ceva, înconjurată de restaurante adevărate, cred că ghiciți că nu e Timișoara acel loc legendar), și mai ales din cel mai întemeiat motiv, adică căutare continuă de idei pentru următoarea sesiune de workout (adică mâine dimineață la 7 alături de preferata mea antrenoare, Jillian Michaels, cu nivelul 2 din Hard Body - se anunță o dimineță dureroasă în sala de fitness a hotelului), vă prezint câteva filmulețe scurte pline de informații utile și inspirație, venind, ați ghicit deja, de la Jillian Michaels!

                    

Iar la final, ceva să ne facă să ne simțim mai bine, indiferent cum am arăta!

 

Puțină inspirație pentru noi toți

Întrebări existențiale

Nu știu dacă mai merită comentat ceva sau dacă mai există cuvinte care ar completa ce ne comunică acest mesaj zguduitor, poate o revelație, tristețe, regrete, entuziasm, speranță. Poate sentimentele sunt amestecate, ne simțim ca un animal sălbatic care toată viața si-a petrecut-o într-o cușcă prăfuită, într-un cotlon al unei grădini zoologice, căruia brusc i se deschid gratiile și vede pentru prima oară lumea pe care nu și-a putut-o imagina până atunci. Toate planurile, toate visurile lui îi navălesc în suflet și în creier, adrenalina îi umple toate senzațiile, pășește încet spre ieșirea din cușca lui, casa lui de o viață întreagă care i-a oferit siguranța, confortul și rutina atât de banale, familiare, dragi lui; sentimetele lui devin brusc confuze, atâtea întrebări, atâtea riscuri, atâtea primejdii îl pot paște acolo afară, în savana cea sălbatică.
Animalul se întoarce în cușcă, se așează în colțul lui întunecat și moale, privind prin ușa deschisă la culorile vii iluminate de toate visurile lui care încep ușăr să piară.

Este de-a dreptul deprimant, cu cât înaintăm în vârstă, devenim mai lași, mai comozi, mai patetici. Suntem obișnuiți cu atâtea lucruri mărunte de care depindem să ne ”îmbogățim” viața, suntem dispuși să cheltuim atâția bani pentru a ne satisface nevoia banală de un strop de fericire, încât uităm ce contează cel mai mult: că suntem oameni, că avem visuri, că suntem unicați, că știm ce iubim și ce dorim de fapt. Trebuie doar să derulăm firul vieții în urmă cu câțiva zeci de ani, și răspunsurile vor veni singure.

Vegetarieni vestiti

Ce s-a intamplat cu lumea in care traim?

Am fost din nou intr-un un hipermarket, nu voi spune care pentru ca nu are nici o importanta, asa sunt toate, si mi-a venit ideea sa cumpar un lucru extraordinar de exotic, adus de peste mari si tari, cules de indigeni imbracati in haine primitive din frunze de palmier si vorbind o limba indescifrabila... nuci. Da, nuci banale, nuci romanesti, nuci care iti pica in cap toamna cand treci sub un nuc impovarat de incarcatura sa. Nuci... Oare am gasit nuci? Da, cu greutate, pentru ca nu erau la raionul cu surorile lor nuci, cum ar fi migdale, caju, nuci de Brazilia, arahide, etc. Erau la prafuri de copt, faina, arome chimice in sticlute mici si dragalase. Ma uit la pret, 11 lei 250g. Ma scarpin in cap stupefiata. "Cum, domnule? Migdalele costa cam atat (sau cam atat costau inainte de minunata crestere de tva)? Caju-ul costa cam atat? Cum se poate ca un produs autohton, care creste pe toare gardurile, sa coste cat un produs importat, adus din tari inderpartate??? Cum?" Mi-a perit toata pofta de nuci, de orice fel de nuci.. Si nu mai vorbesc ca nici surorile lor nu statea prea bine, mai ales dupa cresterea de preturi care a avut loc. Preferatele mele migdale crude, pachetul de 500g a suferit o crestere de pret de-a dreptul nesimtita de aproape 50%! Nu mi-a venit sa cred din nou! Dar cine stie, poate eram in magazinul nepotrivit la momentul nepotrivit..

Am continuat primbarea prin magazin. Paine, ce paine sa cumpar? Ma uit la ingrediente, conservanti, amelioratori, coloranti, si alte prostii. Si ma intreb: "Oare daca majoritatea populatiei oricum arunca painea a doua zi si isi cumpara alta proaspata, de ce e nevoia ca ea sa fie plina de aceste substante chimice care ii prelungesc viata pufoasa in interior si cocanta in exterior? Nu e oare absurd!?"

Din pacate nu este singurul lucru absurd din vietile noastre. Totul pare sa se indrepte in zona absurdului. Si aici nu vorbesc doar de politica.. Suntem inconjurati de absurditati atat de crase si de nesimtite incat ni se face de-a dreptul rau.. De ce e nevoie sa fie conservati in masline? De ce sunt pompate si injectate carnurile cu chimicale? De ce sunt pline cereleale pentru micul dejun cu zahar si conservanti? De ce nu sunt fructe si legume autohtone in magazine cand acum e sezonul si pietele sunt pline? De ce nu sunt nuci? De ce au rosiile din supermarket gust de peste? De ce toate ouale din magazin sunt de tip 3, provenite de la gaini crescute in cele mai mizere conditii? De ce are iaurtul termenul de valabilitate de cateva saptamani? De ce nu cumpara nimeni ulei de masline? De ce isi hranesc mamele copiii cu chipsuri si cantitati mari de dulciuri? De ce carucioarele de cumparaturi ale oamenilor sunt pline de salamuri, carnati, carnuri pentru mici si gratar si nici urma de legume sau fructe? De ce la restaurant nu poti comanda nimic sanatos? De ce nu exista restaurante pentru vegetarieni? De ce lumii i-ar fi frica sa le frecventeze? De ce lumii ii este frica sa manance mai putina carne si mai multe legume? De ce populatia Romaniei e in curs de ingrasare, si spitalele pline? De ce romanii arunca gunoi pe jos? De ce suntem atat de nepasatori?

Si am ajuns la principala cauza a absurditatii din vietile noastre: noi. Noi lasam sa ni se intample toate astea pentru nu ne pasa... Supermarketurile sunt pline de alimente nesanatoase pentru ca nu ne pasa ce mancam, de produse cosmetice toxice, pentru ca nu ne pasa cu ce ne ingrijim, spitalele in conditii de mizerie si putrefactie, pentru ca nu ne pasa ca probabil odata ajunsi acolo nu vom mai iesi niciodata. Acesta este adevarul si trebuie sa traim, sau sa murim, cu el! Daca noi nu ne schimbam, nu se va schimba nici lumea in care traim! Daca noi nu ne cerem dreptul la sanatate, la alimente naturale, la produse cosmetice netoxice, la informatie, la conducatori adevarati, nu o va face nimeni!

Fa ceea ce iubesti!

Cred ca majoritatea dintre noi ne trezim la un moment dat plictisiti, uitandu-ne in gol la un monitor, la un zid, simtindu-ne pur si simplu inchisi intr-o colivie din care vrem cat mai urgent sa iesim. Cand fiecare zi e la fel ca cea dinainte, cand regretele te acompaniaza in fiecare noapte cand pui capul pe perna si incerci sa adormi, atunci e vremea de o schimbare!

Nu trebuie sa lasam plictiseala sa ne umple vietile si sa ne influentele fiecare decizie importanta. Asa cum au spus multi oameni mari inainte: "Viata e prea scurta!" sa o irosim pe lucruri inutile si care nu ne fac fericiti, impliniti si sa functionam la potentialul nostru maxim! Trebuie sa facem ceea ce iubim si ce stim cel mai bine, trebuie sa ne transformam serviciul sau scoala intr-o activitate pe care o facem cu placere si pentru care ne trezim plini de elan dimineata, trebuie sa ne gasim hobby-uri care ne ilumineaza zilele gri si lipsite de stralucire, trebuie sa ascultam muzica care ne inspira si ne da aripi, trebuie sa ne gasim inspiratia la oameni care au reusit deja in viata facand un lucru de care sunt indragostiti, punand trup si suflet si avand pe tot parcurul drumul optimism si in final mult succes.

Daca nu sunteti convisi ca asa ceva este posibil, aici este un film care, sper, va va deschide ochii, sau cel putin, va va face macar sa aveti o sclipire:

Nu stiu ce sa mai spun... Stiu ca este greu sa gandim astfel, sa ne schimbim intregul fel de a fi si intreaga noastra rutina zilnica cu care ne-am obisnuit deja. Poate suntem chiar prea plictisiti sa facem un pas spre o schimbare atat de importanta in viata.

Pentru aceia dintre noi care sunt prea prinsi deja in intregul sistem si in vietile lipsite de culoare, trebuie sa ne creem artificial o portita de scapare. Trebuie sa aplicam niste trucuri, sa facem orice pentru a evada din aceasta cusca metalica numita rutina, plictiseala, lipsa de perspectiva si prezenta, de vivacitate si interes, deoarece nu este una natuarala, ceva s-a intamplat la un moment dat si a ne-a indepartat intreaga personalitate de la starea sa originala caracterizata prin toate visele si sperantele noastre din copilarie si tinerete, si a inlocuit-o cu o versiune care se multumeste doar cu ce are. Cred ca acest proces se numeste maturizare, din pacate.. Daca asta este maturitate, atunci as prefera sa nu fiu adult niciodata!

Aici este un articol interesant despre apatie si cum ne afecteaza viata:

http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2010/03/04/being-bored-is-bad-for-your-health.aspx

Intocmiti o lista cu goluri personale si lipiti-o pe perete chiar in fata voastra! Va poate ajuta sa le indepliniti, pas cu pas. Asa ca luati o foaie mare de hartie, multe culori si scrieti tot ceea ce doriti sa realizati si ce va face placere sa faceti. Nu va simtiti presati de necesitatile si doleantele altora, nu va lasati tentati sa va schimbati in persoana pe care o doresc cei din jur. Acest proiect este numai pentru voi, asa ca apucati-va de treaba chiar acum!