Ploaie, nervi și pizza bună

Vai și amar de capul nostru! E de ajuns o ploie de 2h pentru ca toată Timișoara să fie complet paralizată, iar noi paralizați odată cu ea în trafic. Dacă de obicei, în condiții absolut normale, drumul la serviciu, din zona Soarelui până în centru durează 15 minute, astăzi am depășit orice record mondial, de timp și de bun simț = 2.5h! Adică atunci când lumea pleca la prânz, eu ajungeam frumos la birou, cu capul crăpat de durere, amețeală ca după o noapte crâncenă de beție, și dezgust total față de toată infrastructura penibilă a orașului. Ce îți mai rămâne de făcut? Să stai pe scaun, fără pauză, până seara, adică noaptea, apoi să te prăbușești ca un sac de nisip ud în cap/pat/unde nimerești, numai acasă să fie.

Dar, ca să nu ne simțim complet deprimați, sunt și lucruri bune ce s-au întâmplat astăzi: am ajuns la sală pe ploaia torențială de la ora 7, pe vremea când traficul încă nu era declarat decedat de atac de cord, m-am energizat la poate cea mai reușită oră de trx la care am fost vreodată, 2l de traspirație, câteva sute de tone de ploaie, câteva milioane de neuroni arși și 12h mai târziu savurez cea mai bună pizza din Timișoara, pentru prima dată - acel moment magic, unic, când încerci ceva pentru prima oară și îți dai seama ce mult ai pierdut în viața ta până să ajungi să trăiești clipa ce îți va schimba destinul pentru totdeauna! Da, încă tot despre mâncare vorbesc (food porn, sau pizza porn mai bine zis)! Yes, I love my pizza, chiar dacă e lacto-vegetariană și nu vegană, este excepția mea, multă mozzarella și busuioc proaspăt vă rog!

Cred că deja salivați de plăcere și sunteți măcinați de curiozitate, nu e așa? Unde pentru numele lui dumnezeu este această pizza fabuloasă? La Al Caminetto, secret bine păstrat de către cei din zona Girocului, printre blocurile cenușii și străduțele aglomerate.

Concluzia: Pizza Fresca, cu multă multă mozzarella, roșii proaspete și busuioc este, într-adevăr, cea mai bună pizza pe care am mâncat-o în Timișoara până în acest moment (veggie pizza, of course, să nu ofensăm carnivorii). Jucy, proaspătă, foarte gustoasă, ingrediente puține dar de calitate.
Pizza Contadina nu este mai prejos, la fel de simplă, la fel de cheesy, acoperită de hribi aromați.
Va fi definitiv un loc unde voi reveni cu drag, servirea este promptă, nu ești ignorat nicio secundă, pizza este gata în 10-15 minute, limonadele sunt la 500ml și foarte răcoroase, berea este bună. Dacă intenționați să treceți și voi pe acolo, trebuie să știți că localul va fi închis între 10 și 24 august pentru concediu de odihnă.

Cam multă mâncare pentru o marți seara, nici măcar nu e weekend ca să zici că faci o excepție și te înfrupți porcește la ospăț, dar antrenamentul de mâine dimineața va echilibra balanța, tears and sweat and 12kg pistol squats!
Cum ar spune Pavel Tsatsouline (iubesc cărțile lui), power to you comrade!

Prânz în noul restaurant veggie din oraș

De data asta am încercat Lamia, situat pe strada E. Ungureanu, zona Unirii, vis-a-vis de Sandwich Factory.

Era și timpul să mai apară un nou restaurant veggie în oraș, nu e așa? Nu știu cât va rezista, având în vedere că la ora prânzului noi eram singurii clienți din local, ca mai apoi să apară niște franțuzoaice care să ceară pui (eu le-aș fi dat afară dacă eram proprietarul, ce nerușinare, auzi, pui în restaurant vegetarian!). Noi (adică moi și my fellow old time veggie bff, Crenguța) ne-am bucurat bineînțeles că e gol, că doar ăsta este visul oricui, liniște, pace, lumină, soare, nici țipenie de om (we hate people! and of course love animals). Glumesc, or am I? :o)

Localul era frumos decorat, ne-a plăcut mult, simplu, natural, solar. Nota 10 pentru amenajarea interioară. Stăm bine până acum. Evident că noi eram extrem de bucuroase și mândre că încercăm acest noi loc veggie, aveam așteptări extrem de mari, imaginația noastră deja o lua razna la gândul preparatele delicioase și colorate ce trebuiau să existe acolo undeva, în spate, în bucătărie, făurite de mâini iscusite și de suflete pasionale.
Meniul era promițător, așa că ne-am hotărât la o supă cremă de broccoli cu lapte de cocos, hummus cu lipii de hrișcă, desertul casei iar Crenguța la o salată de sezon și la un pilaf de hrișcă cu legume.
În timp ce ne sorbeam apa primită din partea casei, admiram decorul drăguț, adulmecam miresmele apetisante ce veneau din bucătărie și ne luptam cu cerșetorii care se furișau pe ușile primitoare larg deschise, au sosit și primele feluri.

Supa cremă a fost bunicică, porție mare, parcă lipseau niște crutoane de pâine integrală, ar fi mers de minune, și mai multă sare (lumea zice că eu nu sunt cam normală la cap cu sarea, adică pe scurt, sunt o capră obsedată de drobul meu de sare - ar trebuie să îl iau cu mine peste tot).

Salata Crenguței a fost poate puțin prea simplistă, lipsea un dressing mai bun, mai armonios, care să lege toate ingredientele laolaltă. Felurile erau parcă segmentate, adică erau o adunătură de ingrediente care nu formau nicicum un preparat anume, you know what I mean. Degeaba ai ingrediente de calitate, bio, dacă nu știi să le scoți în evidență și să le potrivești.

Cred că deja cunoașteți vechea mea obsesie cu hummus-ul, pur și simplu trebuie să îl încerc oriunde îl văd în meniu, it is a must! Din păcate versiunea Lamia a hummus-ului nu este nici ea prea reușită, porție mică pentru un vegetarian hapsân ca mine care vine de acasă de la cele 320 de pistol squats, la fel și lipiile de hrișcă. Hummus-ul avea mult prea mult usturoi, și din nou același sentiment de ingrediente disipate care nu reușesc să se lege nicicum într-un preparat. Lipiile aveau lipsă de sare (din nou sare!).

Pilaful de hrișcă al Crenguței era la fel de simplist, gust ok, din nou lipsa de armonie dintre ingrediente, lipsa de sare (iară sarea asta!), lipsa de condimente în geneal. Crenguța a descris cel mai bine preparatele: bune sunt dacă ți-e foame. Aoleu, asta nu e de bine! Nu e destul că suntem vegetariene, dar și extrem de pretențioase pe deasupra! Dar mai aveam speranțe cu desetul, așa că îl așteptam cu înfrigurare.

Tort de ciocolată cu căpșuni I guess, raw vegan. Super congelat, cam deformat, prea puține căpșuni față de partea de cicolată, iar sosul acela odios de cacao de deasupra nu i-a servit nicio favoare. Just get rid of it! Ar fi mers poate un sos de mentă, light. Asta dacă prăjitura arăta mai bine și era mai simetrică.

Verdictul, ne-am hotărât la nota 7, per total. Asta pentru că localul arată bine și servirea e foarte bună, lumea amabilă. Păcat, tare păcat, chiar venisem cu speranțe atât de mari, cu dorința de a face un review excepțional! Din păcate Bio Fresh încă mai conduce în topul restaurantelor veggie din oraș (dacă Radha Cuisine era vegan, era clar câștigătorul de departe - mâncarea trebuie să aibă gust, nu e așa? Nu este acesta cel mai important aspect?)

Toată nebunia asta ne-a pus puțin pe gânduri. Suntem două fanatice ale mâncării veggie, ale deserturilor vegane, ale salatelor colorate și colosale, de ce naiba nu ne deschidem noi un restaurant veggie? Ce tot facem? Avem acest vis de ani de zile. Mereu ne plângem că nu avem unde mânca ceva într-adevăr delicios și sănătos, porții serioase pentru vegetarieni serioși, puși pe treabă, nu pentru imaginea vegetarianului rahitic pe care o au bucătarii și proprietarii ne-vegetarieni ai restaurantelor vegetariene. Nouă ne place mâncarea, trăim ca să mâncăm, ne place să fie toate culorile curcubeului în farfurie, farfuriile mari, deserturile senzuale, decadente, cartofii crocanți și bine copți, supele cremoase de te lingi pe degete, chiar dacă nu le-ai folosit la mâncat, pâinea serioasă, cu coaja extra crocantă, pateurile multe și gustoase, smoothie-urile gigantice și răcoroase.

Cineva înțelept ar spune că viața e prea scurtă să nu o trăiești cu pasiune, așteptând cu înfrigurare să se crape zorii de zi, prea scurtă să nu ai obsesii care îți transformă noaptea în zi și ziua în noapte. Am fost crescuți și educați că credem că este primejdios să trăim pentru obsesiile noastre, să ne lăsăm duși de val, pentru că primejdia de a ajunge până în pânzele albe fără cale de întoarcere era prea mare. Tot ce aprindea în noi orice fărâmă de pasiune era văzut ca interzis, iar viața monotonă și calmă în schimb aplaudată. Am fost crescuți, apoi noi ne-am crescut mai departe noi pe noi în niște lași, incapabili să ne recunoaștem adevăratele înclinații și adevărata viață!

Biofreshizarea de miercuri

Azi am avut și eu o pauză de masă cumsecade, spunându-mi că m-am săturat de clasica salată de la Salad Box mâncată în grabă (noroc că o mai ajustez cu un avocado cremos, că altfel ar fi vai și amar de capul meu cu atâta iarbă zi de zi!) și că vreau ceva bun în schimb. Adrianei i-a venit ideea să mergem la Bio Fresh, așa că, zis și făcut!  Numi bine aveam o fereastră între 2 minunate și spectaculoase ședințe (pe parcursul primeia deja făceam liste cu potețiali candidați), așa că ne-am luat catrafusele și am fugit cu voie bună până la Bio Fresh. Plin ochi. Mi-am amintit că nu îmi place deloc decorul, deloc, deloc. Foarte sărăcăcios, făcut la repezeală, fără personalitate sau culoare (apropo, este vorba de restaurantul din centru, dar nici cel din Bălcescu nu este mai strălucit la acest capitol, ce e în capul vostru, oameni buni? Nu aveți bani să cumpărați niște găleți cu vopsea, niște mese și scaune mai de doamne ajută, niște fețe de masă, niște tablouri!).

Am comandat de data asta ceva nou (am reușit cu mare greutate să deviez de la clasica supă de linte, quinoa cu legume, salată de avocado și quinoa sau pateu de spanac, feluri fool-proof, mereu bune). Adriana și-a comadat meniul zilei iar eu supă de mazăre crudă.

Ce să mai povestim, supa Adrianei era foarte bună, de dovlecel, iar a mea.... fadă, foarte sărată, dar măcar avea o culoare vie și apetisantă. Dacă ar fi asta de ajuns... Puțină mentă și un vârf de usturoi fi făcut minuni (cu usturoiul nu dai greș niciodată, suntem foarte recunoscători pentru existența lui).

La felul deux Adriana a avut cartofi cu sos de usturoi, eu legume cu năut, iar la comun niște chiftele, just because we loooove chiftele!
Nu sunt mare fan al umilului cartof (pentru că se poate înlocui cu atâtea altele...), dar aceștia erau gustoși, mai ales cu sosul de ustuoi. Legumele cu năut au fost foarte foarte bune, bravo Bio Fresh! Pline de condimente, al dente, mult năut, totul era minunat. Mai puțin prețul! Spune-ți-mi și mie de ce niște boabe de năut cu niște felii de legume ar ajunge la frumosul preț de 22ron! De unde, de ce, cum? Dar să trecem la chiftele, acestea erau de fapt falafel, destul de bune, nu extraordinar de gustoase, lipseau din punctul meu de vedere multe condimente, nu ar fi stricat niște susan, sau usturoi, dar sosul ce le acompania - picant de roșii - și-a făcut treaba minunat în a le da ceva gust.

Iar desetul, desertul! Luat la pachet că deja ne purceam și nu era frumos... Mâncat pe la 5, după o lungă și anostă ședință ce nu se mai termina. Adriana și-a luat teiței de orez cu nucă, la recomandarea mea, știind că ultima oară când am mâncat erau senzaționali, iar asta doar din cauza cojii de lămâie! Dar mare ne-a fost mirarea când nu am dat de nicio urmă de coajă de lămâie! Nimic, nimic, nimic! :o(

Energizantul meu cu cânepă era la fel de bun ca întotdeauna, un snack perfect, nici mare, nici mic, plin de arome exotice și prietenoase de portocală. Minunat!

Următoarele poze sunt de la o sesiune mai veche de biofreshizare, când nu am apucat să fac nimic cu pozele, ar fi mare păcat să se piardă, nu? (nu știu cui îi pasă)

Cred că deja știți marii favoriți de la Bio Fresh, bruscheta Bio Fresh și supa cremă de linte, mereu bune, mereu foarte gustoase, mereu îți satisfac așteptările! 

Unul din felurile probabil cele mai post făcute, și pe care îl comand mereu sperând să se îmbunătățească, este hummusul. Dar de fiecare dată este la fel de fad, nu are destule condimente, cu toate că textura este corectă, lipsește tahini, zeama de lămâie, uleiul de măsline, usturoiul, etc.

 În poza din stânga este dhal, încercat azi pentru prima dată, de fapt chiar acum seara, după ședința mea de sală, crezând că tot acel efort merită o masă proteică. Well, aparent nu :o( Dezamăgită că nu am reușit să simt acel rush de endorfine și sudoare până la epuizare, mi-am înecat supărarea în dhal (repercusiunile sunt îngrozitoare, va trebui să mă "pedepsesc" data viitoare pentru a recupera acea senzație. La naiba, de ce devii dependent de ea?). Comfort food, for the body, for the mind, for the soul. Foarte reușit, bravo din nou Bio Fresh, presupun că este și mai bun cald.

Tot data trecută am încercat niște paste de sfeclă, kilometrice, foarte reușite pe de altă parte. Crude, cu nuci și cu hrean, masa perfectă pentru orice iubitor de legume, și nu numai! Porție gigantică! Singurul lucru care nu mi-a plăcut era faptul că nu era destul hrean, doar pe alocuri, câte puțin. Ar fi mers cu un sos de hrean, sau cu un sos de usturoi.

La sfârșitul zilei am fost ambele mulțumite, mai ales după ce am mâncat desertul! 

Smoothies demențiale la Freshious

Azi am fost, spre marea mea rușine, pentru prima oară la Freshious (in piața 700, lângă Enjoy) să încerc și eu un smoothie. Nu știam de el până atunci, aparent secretul unei freshării se păstrează foarte bine, ce e bun descoperit de cineva, rămâne bun ținut secret pe vecie :P Tare rău îmi pare acum, când puteam să savurez smoothie-urile și freshurile acestea minunate cu mult timp în urmă, nu să depind de buna mea dispoziție de a-mi face un smoothie acasă, sau de smoothie-urile minuscule de la Bio Fresh, sau de cele mai mari de la Fresco, care de altfel sunt și mai bune decât cele de la Bio Fresh (imho).

Dar asta a fost până azi, până am gustat din smoothie-urile fabuloase, demențiale și gigantice de la Freshious! Cele mai bune smoothies băute vreodată, pline de fructe, legume și ingrediente neașteptate, cum ar fi migdale, varză, fulgi de ovăz, semințe de in sau unt de arahide. Bravo Freshious! Cu siguranță le voi încerca pe toate, până la epuizare! :D

Antioxidant King + Orange Delight, ambele perfecte, evident!

Prânz lung la Bio Fresh

A sosit și momentul unei evaluări mai meticuloase a meniului de la Bio Fresh, de mult așteptata recenzie a avut loc vineri la prânz, la noua locație din centru (în sfârșit s-a mutat Bio Fresh înapoi în civilizație!). Cum partenerul meu obișnuit de reviews era plecat în concediu (Crenguța, adică), un nou reviewer mi s-a alăturat în munca grea ce presupune să mănânci până crapi, basically, cât mai mult de pe meniu, să încerci tot ce poți, să fii obiectiv și sever, iar apoi să te tânăști cu burta plină înapoi la lucru, dacă mai reușești, bine-înțeles. Not a job for everyone! :D De data aceasta my guest reviewer a fost Adriana, care s-a oferit entuziasmată pentru acest job, fiind perfect conștientă de ce urmează (adică ”The feast of a thousand beasts”!).

Așa că ne-am luat repede lucrurile (mă rog, poșetele, că altceva nu ne trebuia) și am mers frumos la Bio Fresh, vis-a-vis de Bega, pe stăduța perpedinculară, foarte ușor de găsit. Ne-am așezat la terasă, dorind să iasă fotografiile cât mai bune în lumina naturală, și am așteptat. Și am așteptat. Și am așteptat. Eu deja puneam în mintea mea nota 2 la servicii, când Adriana s-a ridicat calmă și a intrat în local după niște meniuri. Bun, am ajuns să ne uitam și în meniu, în sfâșit. Mare mi-a fost surpriza când am observat că multe feluri lipseau, față de varianta online a meniului, cu care eram așa obișnuiți. Dar am trecut repede peste asta, că doar teoria și practica zic că un restaurant bun are pe meniu doar câteva preparate, pe care le stăpânește la perfecțiune! Ne-am hotărât să ne facem un pic de cap, și să ne luam un camion de mâncare, fiind și așezate la o masă de 4 persoane :) Și am așteptat. Și am așteptat. Și am așteptat și mai mult, până să apară un ospătar zăpăcit să ne ia comanda: suc verde (acela cu legume, scârbos, care îmi place mie), suc de citrice, supă cremă de linte, supă cremă de legume, hummus, bruschetă specială Bio Fresh, quinoa cu legume, desert miracolul fructelor de sezon, desert amor.

Deja ne trecuse mai mult de jumătate din pauza de masă, așa că am mai așteptat, și am așteptat, și am așteptat. Între timp am aruncat o privire și înăuntru, observând un local simplu și drăguț decorat, destul loc, culori vii, nelipsitele statuiete cu bufnițe peste tot. Terasa începea să se umple, dar spre suprinderea mea cu persoane care habar nu aveau că se așezaseră la un restaurant vegetarian, și care își sorbeau liniștite cafeaua. Adevărul e că nici nu îți dai seama că aterizezi pe terasă la Bio Fresh și ce bunătăți sunt în meniu. Ar trebui să fie mult mai clar, pentru cei neștiutori. Până și pentru cei știutori!

Într-un final a venit mâncarea, evident să sucurile nu vin înainte, ci odată cu restul comenzii. Asta nu ne place deloc! O servire mai promptă nu ar strica deloc! Nota 2 nu prea crește, la acest capitol, îmi pare foarte rău, Bio Fresh.

Sucurile sunt bune, dar foarte mici, raportat la prețul lor. La Fresco un smoothie e de 2 ori mai mare, și la fel de scump.

Supele sunt bune, cremoase, calde, porții mari, într-adevăr, mereu excelente. The perfect comfort food! Nu avem ce comenta aici, doar că nu toate supele cu care suntem obișnuiți apar pe meniu, și nu toate supele de pe meniu se și pot comanda.

Bruscheta se poate comanda și în varianta 1/2, adică o singură felie, un lucru foarte bun, deoarece o porție normală este foarte mare. Dar în cazul nostru a fost perfect, pentru că ne place la nebunie bruscheta specială Bio Fresh, este unul din preparatele lor cele mai de succes și cele mai delicioase. Combinația de roșii proaspete, roșii uscate și usturoi, alături de un pateu gustos și o pâine de secară prăjită, este demențială! Bravo Bio Fresh! :D

Am vrut să încercăm și un hummus, cu toate că în trecut am mai luat, fiind încântată de el. Dar de data aceasta, ceva s-a întâmplat că nu a fost la fel de bun. Porția era într-adevăr mare, acompaniată de o chiflă de secară prăjită (ar fi putut fi și mai prăjită și crunchy) și de un castron mic cu roșii cherry cu ardei iute (very nice touch, cu toate că puteau fi mai multe), dar hummus-ul în sine a fost foarte simplu, prea puțin condimentat, foarte fad. În locul acelui munte de pâine ne-ar fi plăcut niște bastonașe de legume, de exemplu morcovi, castraveți, etc. Adică o versiune mai tasty și mai healthy!
Până al urmă am rezolvat și problema asta, punând niste sos peso deasupra. Noroc cu sosurile!

My old time favourite de pe meniul Bio Fresh, quinoa cu legume, de data aceasta m-a dezamăgit. Porția nici nu era destul de mare, iar quinoa foarte puțină. Ar fi trebuit să se numească legume cu quinoa! Dar totuși, era gustoasă, legumele făcute al dente, nu supra-gătite, bună ca de obicei.

Iar acum am ajuns la partea cea mai plăcută, când deja burțile ne plesneau, a sosit și desertul! Prăjitura mea preferată, miracolul fructelor de sezon, pe care o mănânc de fiecare dată când nu rezist tentației de a-mi lua un desert senzațional, nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor! Pur și simplu nu a fost la fel de bună ca altă dată! Nu știu ce s-a întâmplat, dar această prăjitura era întruchiparea perfecțiunii, a divinității într-o felie impecabilă de fructe și cocos! Nu mi-a venit să cred că au reușit să o strice, să o nimicească! Prăjitura pe care o știam eu avea un blat subțire de cocos, caise uscate, o cremă superbă, cremoasă, acrișoară de fructe de pădure, care ți se topea în gură provocând plăceri nebănuite de orice ființă umană, era o prăjitura la care stai și visezi cu ochii deschiși de-a lungul zilei, pe care o iubești și o adori și de care nu vrei sa te desparți niciodată, așteptând cu emoție următoarea clipă, magică și trecătoare, când o vei savura din nou. Asta este prăjitura pe care o așteptam eu, fâstâcindu-mă nerăbdătoare pe scaun. Iar când a sosit, în locul acelei mici felii de rai, am găsit o cărămidă rece, tare și neprimitoare, blat gros, iar crema inexistentă, adică era înlocuită efectiv cu al doilea blat, nici urmă de cremozitate, de perfecțiune, de savoare. Nimic! Nimic! A fost cea mai proastă zi din acea săptămână, în acel moment a încetat relația idilică cu prăjitura visurilor mele. It was so over.. :( It was all over between us :(

În schimb, în timp ce fața mea exprima deznădejdea iar lacrimi de tristețe licăreau în colțul ochilor mei, Adriana era în al noulea cer în timp ce savura linguriță cu linguriță din desertul amor. Într-adevăr, acest nume i se potrivește, te îndrăgostești la prima vedere și la prima îmbucătură de acest desert cremos și delicios, light, fără regrete, fără remușcări, ca o briza caldă și exotică pe malul unui ocean îndepărtat, când știi că nu mai contează nimic, că exiști doar tu și desertul amor. Sper că Adriana a simțit la fel despre acest tandru desert :)

Când am terminat și noi de mâncat, savurat, criticat, am așteptat, și am așteptat, și am așteptat și mai mult până au venit multele pachete și nota de plată. Trecuseră deja 2h din pauza de prânz :( Ne-am ridicat și am fugit repede înapoi la lucru, cât de rapid am putut, având în vedere că transportam o burtă plină la refuz și multe multe pachețele.

Concluzia: Meniul mai subțire ca de obicei, nu toate sunt disponibile de pe meniu, nu toate preparatele se ridică la înălțimea așteptărilor, sau sunt la fel așa cum le-am cunoscut, dar cele care se ridică, sunt excelente. Sucurile prea mici, terasa destul de încăpătoare, nu sunt servețele pe masă, la un moment dat am găsit un fir de păr în mâncare, înăuntru arată ok, dar toaleta este jalnică.

Cel mai inadmisibil lucru ce trebuie îmbunătățit neapărat și cât mai repede, este servirea! Nu este normal ca în pauza de prânz să stai 2 ore așteptând, iar localul nu era nici măcar plin! Nota 2 la servire! Nota 8 în mediu la preparate! Așteptăm să reveniți cu rețetele clasice, perfecte, pe care le cunoaștem deja, sperăm că nu mai stricați și altele și că le mențineți pe cele perfecte, perfecte!

Overall, noi am fost destul de happy, mai ales că ne-am luat la pachet câteva goodies păpate câteva ore mai târziu.

Prânz copios de la Radha Cuisine

A venit momentul review-ului săptămânal al unui restaurant veggie sau veggie-friendly din Timișoara. De cât timp am așteptat noi această zi, ziua în care orice regulă de bun simț, măsură sau normalitate dispare, iar noi ajungem să ne comportăm ca două bestii înfometate, gata să înfulecăm cu mare lăcomie orice ne iese în cale! Exagerez, or am I...? (evident că e adevărat, cei care ne cunosc știu asta :D)

Am decis să ne întălnim în fața restaurantului indian, Radha Cuisine, de pe strada Ungureanu, nr. 13, zona Unirii, iar apoi am intrat cu mare înfrigurare și poftă în localul care miroase a condimente indiene și căldură de la mâncarea proaspătă, multele produsele de patiserie și dulciurile colorate și irezistibile ce îmbie trecătorii în păienjenișul fatal al multelor calorii și al gusturilor exotice nebănuite.

Acum v-am convins și pe voi să încercați, așa-i? I am that good! :D

Odată intrat, este destul de greu să te limitezi doar la meniul zilei, având acces la atâtea tentații, fiind bombardat de peste tot de mirosuri, imagini, texturi. Dar noi am fost foarte cuminți și ne-am luat meniul zilei, varianta vegană proteică (adică supă de năut, hrișcă, sabji cu vinete, chiftele cu spanac, fără pâine, fără desert) și varianta mai carbohitratoasă (adică supă cremă de legume și crutoane, sabji cu legume și brânză, chiftele cu spanac, orez cu legume, pâine, desert) și 2 plăcinte cu brânză pentru că, trebuie să recunoaștem, e cea mai bună plăcintă cu brânză mâncată vreodată!

Apoi, ca să fie sigur că orice ispită dispare, ne-am luat pachetele și ne-am îndreptat spre parcul botanic, unde pe o bancă (de fapt ne-am extins pe mai multe bănci), am început operațiunea ”mănâncă până crapi”, fără regrete, fără interdicții.

Chifteaua cu spanac și năut a fost senzațională, noroc că se pot lua mai multe. Sincer, am fost cam sceptică cu aceste mici sfere prăjite, mai ales că așteptările mele erau cam mari când mă gândeam cu regret la chiftelele mele preferate cu năut și semințe de floarea soarelui care apar din când în când pe meniu, și dispar la fel de repede din farfurie.

Ce ne-a plăcut la meniu este faptul că este destul de mare, te saturi liniștit, mai ales dacă alegi varianta normală, cu pâine, cuprinde și un desert sățios. Ne-a plăcut că există și varianta de post, că meniul se poate customiza, de exemplu dacă nu dorești desert și pâine, primești mai multe chiftele, sau mai mult sabji, sau ce vrei tu extra! Yey! De asemenea și apa este inclusă în prețul meniulu.

Ne-a plăcut că mâncarea are într-adevăr gust, nu este o imitație fără carne a unor feluri cu carne (nu înțeleg de ce ai face așa ceva, dar aparent se practică), supa-cremă are niște crutoane delicioase (un comfort food veritabil), supa de năut nu este nici ea mai prejos, sabji-urile (adică un fel de tocănițe de legume) sunt mereu gustoase, calde, bine executate și colorate, hrișca este favorita mea când vine vorba de garnitură proteică (de multe ori îmi iau 3 porții fără nimic altceva, atât de bună este - să nu uităm că hrișca este o proteină completă), orezul nu este nici el mai prejos, mereu bine făcut, iar chiftelele... nu cred că mai trebuie să zic nimic despre ele :D
Mâncarea este mereu proaspătă, gătită cu câteva ore înainte, ingredientele proaspete și naturale.
Este singurul loc din oraș unde găsești hrișcă și veggie-burgers!

Pe scurt, meniul este într-adevăr comfort food, mancare pentru zile însorite și înorate, pentru atunci când vrem să ne simțim bine, fără să ne pese de calorii :)

Capitolul 2, deserturile. Halava cu caramel din meniu (griș cu lapte condensat)... heavenly halava! Buttery, milky, lemony, caramely, silky!!!! Love at first bite! Iar plăcinta cu brânză, este un old time favourite, moale, cremoasă, umedă, gustoasă (uite că și rimează), îmblânzește orice suflet, calmează orice spirit :D Într-un cuvânt, ireproșabilă! Nu degeaba am încercat de atâtea ori să o imit, secretul este brânza de bună calitate. Aici găsiți versiunea mea a rețetei.

Ce nu ne-a plăcut: Aș dori tare mult să fie mai condimentată mâncarea, mai "indiană", poate măcar o dată pe săptămână! Just for fun, chiar dacă nu ar fi mulți doritori, sau mai știi?
Simt lipsa unui meniu mai diversificat, poate salate, poate opțiuni mai light, mai dietetice (unele feluri sunt poate prea grele, prea multe prăjeli - chiftelele se iartă, sunt mult prea bune! - și prea pline de carbs)

Locația este centrală, se găsește foarte ușor, localul este mic dar mereu găsești o masă liberă. Poate ar putea fi decorat mai indian, mai exotic, mai colorat, mai vesel și mai puțin întunecos.

Personalul este mereu prietenos, primitor și foarte informat despre felurile de mâncare servite.

Verdictul: Deserturi senzationale, produse de patiserie extraordinar de bune, fără conservanți sau alte chimicale, fără margarină, cu ingrediente naturale și proaspete. De fapt orice ai gusta din acea vitrina garantat are gust foarte bun și e proaspat.

Prânz proaspăt la Fresco

Ne-am hotărât (moi și Crenguța) să începem împreună o nouă serie de prânzuri gurmande veggie prin oraș, ocazie numai bună pentru a face și recenzii (din punctul de vedere al opțiunilor vegetariene, evident) restaurantelor vizitate. O nouă provocare distractivă, apetisantă, numai scuze de a ne răsfăța și îndopa cu ce ne trece nouă prin cap și ce ne face poftă!
Ne-am hotărât să nu vizăm doar localurile vegetariene, că am rămâne foarte repede fără obiectul muncii, ci orice local ne face nouă cu ochiul și știm că ne putem hrăni și noi acolo fără să dăm ochii peste cap la vederea meniului și fără să fim forțate să comandăm clasica masă vegetariană cam de peste tot din acest oraș, adică: orez/cartofi/legume la grătar și salată de varză! - adica the great pig food of vegetarian dining - sau ce crede lumea că mănâncă un nefericit și bătut de soartă vegetarian.

So there we go! Începem cu Fresco, deoarece am observat că și-au extins meniul, au un site de unde îți poți chiar comanda mâncare, plus că ne-au plăcut tare mult smoothie-urile ultima dată!

Având foarte puțin timp la dispoziție (așa este când fugi la prânz între 2 meeting-uri, adică o fereastră de mai puțin de o oră), ne-am planificat să știm din timp ce ne comandăm, zis și ... nefăcut. Ajunse acolo, cel puțin eu, nu mai știam ce vreau, dar până la urmă ne-am hotărât să comandăm: smoothie mouth burn, berry blast, salată de quinoa, wrap cu avocado, paste de dovlecel cu sos de roșii și o prăjitură cu un nume foarte incitant care ne-a atras privirile imediat, wildberry guilty pleasure, dar care aparent nu era disponibilă, așa că am luat singura prăjitură ce mai era, lemon smooch rawcake (sincer, nu prea simțeam că merit azi prăjitură, eram încă în self-punishing-mode de la marea dezamăgire de la ora de cycling de azi dimineață unde mi-am dat sufletul, plămânii, picioarele și tot ce am putut și tot am plecat nemulțumită, furioasă pe mine și frustrată = so no cake for me, please!).

Să începem cu începutul.

Prima oară am primit smoothie-urile, reci, mari și delicioase, ca de obicei.

Smoothie-ul mouth burn a fost putin dezamăgitor, pe meniu la ingrediente figura piperul, dar nici urmă de el în produsul finit. Era pur și simplu un smoothie delicios, dar cam normal, nesurprinzător. Mă așteptam să îmi explodeze papilele gustative de plăcere și durere în același timp, dar poate că am așteptări prea mari de la un sărman smoothie, mai ales pe căldura asta. Smoothie-ul berry blast a fost în schimb perfect, bun, cremos și acrișor. Nevertheless, smoothie-urile au ambele nota maximă din partea noastră!

Apoi au venit salata de quinoa și wrapul cu avocado.

 

Salata de quinoa era bună, ingrediente proaspete, combinația de quinoa cu roșii, avocado și semințe de floarea soarelui crude este foarte bună, dar totuși cam fadă pentru o sanată fel principal... În meniu figura garam masala, dar aceasta nu era nici pe o rază de un kilometru detectabilă, rezultând o salată foarte simplă care nici măcar sare nu avea destulă, ce să mai vorbim de alte condimente. Porțiile de salată sunt cam mici față de prețul lor, în jur de 20 de lei - clar nu te saturi doar cu o salată. De asemenea nici prezentarea nu mi-a plăcut în mod deosebit, era parcă prea roșie, dacă există așa ceva.

Cât despre wrap, am putea zice că a fost mai gustos decât salata, avea condimente, avea un sos de măsline foarte bun, avocado era cremos și delicios. Singura obiecție este că ar putea fi mai mare! The more the merrier! Mai ales dacă este și bun!

În timp ce ne mâncam în semi-grabă salata și wrap-ul, au sosit și pastele din dovlecel cu sos de roșii.

Ce ne-a plăcut: gustoase, porție destul de ok ca și mărime.
Ce nu ne-a plăcut: pastele din dovlecel erau cam zemoase, cam subțiri și cam stoarse, sincer mă așteptam să fie mai groase puțin, păstrându-și astfel textura crudă și crocantă de dovlecel, nu de ceva zeamă neidentificabilă și foarte sărată. Dar totuși destul de bune la gust - doar cu textura am avut o problemă.

După ce am fost gata cu felurile principale și când mai aveam doar 10 minute până la începerea ședinței, a sosit și prăjitura, lemon smooch.

Foarte bună la gust, proaspătă (este prăjitură crudă, by the way), lemony, acrișoară, light, arătoasă, colorată, parfumată, într-un cuvânt o delectare pentru simțuri! Singurul lucru care nu ne-a plăcut este acela că e prea mică! Dar am împărțit-o și pe asta frățește, am savurat-o și ne-am ridicat repede de la masă ca să o strunin înapoi la lucru!

Ca să nu închei așa repede recenzia, trebuie să menționez câte ceva și despre locație și servire, că doar suntem niște critici serioși, nu?

Locația este în inima orașului, ușor de găsit pe strada Mărășești, terasa este încăpătoare. Ce nu ne-a placut a fost faptul că muream de cald, dar asta e din cauza acestei canicule nefericite (să nu îi zic nenorocite, language please!) care nu se mai termină.

Servirea a fost ok în mare (cu toate că nu tot personalul este friendly, deși cu asta
iși fac reclamă - că sunt prietenoși și deschiși). O obiecție este că ar putea să își cunoască meniul și mâncarea mai bine: am avut o mică mare surpriză când, întrebând dacă pastele de dovlecel au sau nu ceapă/usturoi, răspunsul a fost: nu au, au doar ce scrie pe meniu la ingrediente, dar evident că atunci când au sosit mândrele paste, ceapa și usturoiul erau prezente. Minor detail.

Site-ul prezintă tot meniul, se poate comanda, dar problema este că pozele nu sunt la zi, nu prea reflecă realitate, și de asemena au o rezoluție cam proastă. Deci se mai poate îmbunătăți (să nu mai menționăm de bugul din breadcrumb menu cand alegi o subcategorie din meniu - WP_Error Object ( [errors] => Array ( [invalid_term] => Array ( [0] => Termen gol ) ) [error_data] => Array ( ) ) Archive for "Supe cremă")

Verdictul: great smoothies, mancarea poate mai multă și mai condimentată, destul foarte bun. Data viitoare vom încerca înghețata, și evident, more smoothies!

Pizza pe corso

Azia fost pizza day, după multe săptămâni în care am și uitat de existența acestei delicatese (dacă găsești pe cineva să fie capabil să ți-o prepare, evident, lucru destul de rar pe de altă parte în acest frumos oraș). Am și uitat că merită din plin să păcătuiești cu o asemenea bunătate decadentă, comfort food at its best, cum s-ar zice pe alte limbi.
Dis de dimineță mintea mea era bolnavă deja de poftă și de extaz la ideea unei pizza perfecte! Număram efectiv orele până la pauza de prânz (a se deduce că nu prea am fost capabilă să ofer mare forță de muncă în tot acest răstimp, dar să trecem cu vedera acest detaliu mic, că doar era vineri!), iar orele se scurgeau dureros de încet. Deja răsfoisem meniul cu zeci de pizza de la Insieme de zeci de ori, găsisem 2 pizza numai bune de împățit între 2 fanatici de carbs și runny mozzarella, yey! Asta evident pe la ora 10, urmate apoi de orele insuportabile de așteptare.
Dar veni și ora prânzului, în sfarșit, mi-am luat repede repede toate catrafusele și am zbughit-o pe ușă, afară în ziua înnsorită și rece de primăvară. Picioarele îmi căpătaseră aripi, ochii îmi sticleau de plăcere iar mintea îmi era doar la gustul savuros ce urma în mai puțin de 30 de minute. Am zburat peste străzi aglomerate, mașini cu șoferi nervoși, copii gălăgioșă ce ieșeau de la școală precum niște cârduri de boboci de gârscă, pensionari răbdători ce trebuiau ocoliți cu cea mai mare dibăcie, fără a-i răsturna din fugă, ca să ajung în minunatul șantier din Piața Unirii, unde am tras câteva înjurături în gând în timp ce străbăteam mizeria, pietrișul, dunele de nisip, gropile prăfuite, încercând din răsputeri să nu îmi rup tocurile. Dar în final, am ajuns! Un gang întunecat, lacăt pus pe ușă! Catastrofa începea să se dezlănțuie! Sentimente de ură, dezamăgire, furie, tristețe, toate năvăleau în același timp în creierul meu, și totuși, cum se poate așa ceva???
Trebuia repede o schimbare de plan, un loc în zona cu pizza comestibilă, ceea ce este absolut imposibil de găsit! Până și pe harta întregului oraș, dar în zona restrânsă a centrului - adică în șantier?
Planul B era să încercăm Locanda del Corso, pe lângă care trecusem de zeci de ori în trecut, dar nu intrasem niciodată. Zis și făcut, am zburat repede până acolo, încercând să nu mai trec prin câmpul minat al șantierului, am intrat, m-am așezat, luat meniu, deschis frenetic, studiat, căutat pizza, repede repede. Dezamăgire totală: doar 5 pizza fără carne! Nici una cu busuioc! Mama ei de treabă! Dar era prea târziu, între timp venise și partenera mea de pizza, trebuia să rămânem aici. Ne-am comandat fără prea multă gândire o pizza margherita + busuioc și o pizza vegetariană fără ciuperci, un fresh, o limonadă.
Băuturile au venit prompt, gustoase nevoie mare! Aparent odiseea căutării unui local bun pentru 2 vegetarieni fițoși a luat sfârșit, iar sfârșitul a fost unul fericit.

După 10 minute care au trecut foarte plăcut în atmosfera relaxantă a localului frumos decorat, luminos, prietenos, au sosit cele două frumuseți de pizza, una mai brânzoasă, mai fierbinte și mai apetisantă ca cealaltă. Iar cum bine zice proverbul (sau ce-o fi): sharing is caring, le-am masacrat repede, le-am împărțit conform regulii o felie ție, una mie, iar apoi le-am devorat ca doi crocodili înfometați.

Concluzia profesională (ar fi și cazul de puțină seriozitate acum, măcar la sfârșit): pizza foarte bună, aluat subțire, bine făcut, mozzarella multă și de bună calitate, sos de roșii excelent, nu catchup scârbos, iar restul ingredientelor nu eclipsau savoarea întregii opere de artă. Acum nu știu cât de obiective am fost, dat fiind că deja așteptam această pizza de atâta vreme, dar sincer, m-aș întoarce oricând să mai încerc una!